Read În intimitatea secolului 19 by Ioana Pârvulescu Online

n-intimitatea-secolului-19

Citind cartea Ioanei Parvulescu, veti avea senzatia ca traiti acolo, in Bucurestiul in care statuia lui Mihai Viteazul abia a fost asezata în fata Universitatii, in care lumina electrica e o mare noutate, telefonul tocmai s-a inventat, iar in Cismigiu doamne in rochii lungi si barbati cu palarie tare patineaza pe lacul inghetat. Pe langa palpitul de viata cotidiana, carteaCitind cartea Ioanei Parvulescu, veti avea senzatia ca traiti acolo, in Bucurestiul in care statuia lui Mihai Viteazul abia a fost asezata în fata Universitatii, in care lumina electrica e o mare noutate, telefonul tocmai s-a inventat, iar in Cismigiu doamne in rochii lungi si barbati cu palarie tare patineaza pe lacul inghetat. Pe langa palpitul de viata cotidiana, cartea are meritul de a crea, ca un roman, cateva personaje al cîror destin e legat intim de destinul cultural sau istoric al tarii. La fel ca paginile dedicate perioadei interbelice, noua carte a Ioanei Parvulescu lasa statuile sa coboare de pe soclu si sa redevina oameni vii, plini de calitati, nu lipsiti de defecte, pe care e foarte greu sa nu-i indragesti....

Title : În intimitatea secolului 19
Author :
Rating :
ISBN : 9789735029821
Format Type : ebook
Number of Pages : 395 Pages
Status : Available For Download
Last checked : 21 Minutes ago!

În intimitatea secolului 19 Reviews

  • Lavinia
    2018-11-23 02:51

    Istoria, asa cum mi-ar fi placut sa o invat la scoala: cu detalii despre tirguri, bulevarde, mincaruri si obiceiuri. Precum si nelipsitele birfe ale epocii, desigur.

  • Ella
    2018-12-08 03:03

    M-as pierde oricand pe strazile Bucurestiului interbelic si as parcurge in lung si-n lat locurile cele mai apreciate in acea perioada. As trai doar o clipa in acea perioada, o clipa cat o viata.

  • Marinela
    2018-11-27 00:49

    Nume ca Brătianu, C.A. Rossetti, Titu Maiorescu, Alecsandri, Carol Davila, nume pe care le asociem, in general, cu lecții lungi și plicticoase din manualele școlare, capătă contur și chiar nuanțe în cartea Ioanei Pârvulescu. Însuflețiți de pasiuni, înconjurați de realitățile sociale, economice, administrative și de tot felul ale secolului 19, ne ajută să intrăm în lumea lor, cu bune și rele, cu întâmplări pitorești, cu boli, cu iubiri, cu tot ceea ce nu știam despre ce s-a întâmplat parcă nu așa cu mult timp înainte. Că parcă nici nu mi se mai pare că sunt foarte mulți ani între noi. Sau parcă da, dacă ne gândim la ce ni s-a mai întâmplat de atunci încoace...

  • Anca
    2018-12-03 06:04

    o carte fantastica! ce secol optimist si plin de viata! O perioada despre care generatiile crescute sub comunism nu stiu mare lucru. O fresca inchegata si plina de viata. jos palaria.Dupa cartea asta mi s-a facut pofta sa citesc si altele care se refera la aceeasi perioada: Corespondenta dintre M Eminescu si Veronica Micle, cartile lui Duiliu Zamfirescu samd.

  • Arabela
    2018-11-25 02:03

    a very well written book about the, apparently, best period in Romanian culture and civilisation. Entertaining, documented, a delicious narrator, good structure, not a bit boring or fact-overwhelming. Lucky those who speak Romanian, because it has not been translated yet

  • Adelina Gabriela
    2018-11-26 05:17

    50% din meritul ratingului i se acordă lui Victor Rebengiuc.

  • Alex.Rosetti
    2018-11-17 06:56

    Ioana P. ne prezintă cu multă pasiune drumul țării noastre pe calea remarcabilă a modernizării din secolul 19, prin “lupta” unor vârfuri “luminate”.Din fiecare filă răzbate munca deosebită a autoarei pentru documentare, dar și atenția pentru oamenii importanți ai secolului 19, încrezători în viitorul lor (și al țării).Veți găsi oameni si situatii admirabil prezentate, multe picanterii din epocă (inclusiv un episod similar cu tentativa de suicid a fostului premier, A. Năstase), respectiv defecte remanente ale poporului nostru.Dincolo de toate acestea - lucruri pe care le va descoperi fiecare, țin să menționez un scurt “panseu” al tipografului Petre Ispirescu despre progres, moarte, destin și nemurire (cel în cauză publicase basmul “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” cu câțiva ani în urmă, în 1862). Astfel, la 27 octombrie 1967, găsim următorul pasaj în jurnalul lui Ispirescu, bine găsit și pus în valoare de Ioana Pârvulescu (p. 304 - 306):“Aseară, într-o conversație deschisă între câțiva cunoscuți s-a manifestat dorința unuia, susținută de alții, că mai bine ar fi de n-ar mai muri omul. Bine ar fi, zise altul, de s-ar inventa ceva contra morții.Ba că știința n-a ajuns la astfel de perfecție, însă că are să ajungă. Atunci ar fi adevărata fericire. Am zis și eu câteva vorbe.Poate să fiu greșit, dară, din cugetare în cugetare, am conchis că omul trebuie să moară.Altfel, genul uman nu s-ar mai reproduce, căci reproducându-se s-ar înmulți, s-ar înmulți de lumea n-ar mai încăpea globul mulțimea oamenilor ... Atunci n-ar mai fi varietate, n-ar mai fi plăcerile sezoanelor; legea progresului care merge, merge mereu, fără a se opri un moment și care trece peste omul actual dând mâna viitorului, n-ar mai exista. Dară va zice cineva: să nu se mai reproducă omenirea, vietățile de față sunt de ajuns. Apoi iată deliciurile vieții distruse; iată urâtul viind și viața ajungând a fi nesuferită. Simpatia amorul, speranța, ar fi niște ficțiuni, ca justiția astăzi.”Cu logica lui de om simplu și cu experiența lui Făt - Frumos îmbătrânit înțeleasă bine, tipograful conchide: “N-ar mai fii bucurii, fiindcă ce preț va avea o bucurie fără sfârșit și fără a-i cunoaște valoarea, neexistând întristarea și viceversa. Perfecție, civilizație, ar fi un nimic; oamenii-mașini nici n-ar visa de asemenea lucruri, fiindcă somnul le-ar fi necunoscut, ca și visele, deoarece ele având început, cată să aibă și sfârșit.Este preferabil a fi muritor, numai să nu fie lipsit de deliciurile pământești.”

  • Alexandra Radu
    2018-12-14 03:54

    Cartea Ioanei Pârvulescu reînvie la propriu un modus vivendi; aveți ocazia să vă întâlniți cu niște personaje vii, cu probleme lor de sănătate, cu mustățile lor, cu animalele lor de companie, cu soțiile geloase, cu simpatii, antipatii și frământări. Cu Alecsandri care încearcă să obțină gară și oprire de tren la Mircești (de unde ascultă viforul cu „perdelele lăsate și lampele aprinse”), cu Iacob Negruzzi îngrijorat că până la nouăsprezece ani n-a făcut „nimica pentru nemurire” sau cu Maiorescu care se împarte între neînțelegerile conjugale, facultate, vizite la care este obligat sufletește și social și traduceri. Totul într-o Românie necoaptă, coruptă, „merveilleusement désorganisée” în care doi Carol (Carol I și Carol Davila) se luptă să organizeze economia, drumurile, sistemul medical.

  • Radu
    2018-12-09 01:57

    Am renuntat pe la ultimele 2-3 capitole pentru ca nu mai erau suculente comparativ cu restul cartii. Am vazut pe undeva mentionat ca autoarea a dorit sa aiba neaparat 19 capitole pentru acest secol. Cred ca ar fi putut mai bine sa aiba 5 capitole pentru 5 stele, dar cred ca ea stie mai bine. Rareori mi-a fost dat sa citesc proza cu adevarat superioara (cursiva, facila, memorabila, cu un mesaj clar) si doamna Parvulescu este un autor capabil de asa ceva, dupa cum vei gasi si tu, cititorule, in aceste pagini. Dar mai degraba pe la inceput si pe la mijloc :)

  • Anca R
    2018-12-03 06:53

    O carte despre o perioada, 1848-1900, in care intr-adevar s-a facut istorie pe aceste meleaguri si oamenii de stat sau de litere care au faurit-o. Citi dintre contemporani le urmeaza exemplul?

  • Andrei
    2018-11-16 23:54

    Cartea este rodul unei impresionante munci de documentare a autoarei în ceea ce privește secolul 19. Ceea ce rezultă din compilarea uriașului volum de corespondențe și ziare ale vremii este o imagine inedită ce readuce la viață personaje cheie ale secolului despre care auzisem, sau chiar învățasem la școală la istorie sau literatură, dar niciodată nu mi le-am putut închipui ca oameni ce au trăit, au iubit, au scris, s-au amuzat pe acest pământ. Uneori se vorbește de personaje care au determinat istoria, literatura sau știința precum Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Carol Davila, C.A. Rosetti sau Vasile Alexandri, alteori de personaje pe care istoria le menționează doar, precum Petre Ispirescu. Deoarece este bazată pe documentele vremii, cartea oferă un punct de vedere obiectiv și ne scutește de intrepretări, însă nu și de nuanțele fine ale stilului literar rafinat. În concluzie, dacă vă place literatura română a secolului 19, ați citit cu plăcere poeziile lui Eminescu și v-a interesat rolul Junimii, atunci merită sa o citiți. De asemenea dacă nu știți cine a pus bazele medicinii românești, și ce rol a avut regalitatea în modernizarea statușui român, atunci iarăși merită să o citiți. Nu în ultimul rând, dacă apreciați cărțile scrise pe îndelete, cu un stil briliant și vă și place să citiți pe îndelete, atunci dați o șansă acestei lucrări.

  • Alexandra
    2018-11-21 04:00

    Mi-a placut teribil! Mi-a placut tonul optimist, privind mai ales aspectele luminoase a trecutului nostru nu prea departat, mi-a placut si schitarea atmosferei din acei ani, faptul ca intreaga naratiune este bazata pe documente ale epocii (se simte).Nestapinind prea bine istoria acelor vremuri, avalansa de date uneori ma zapacea, dar nefiind decit niste repere, nu mi-a ingreunat lectura cine stie ce.O carte care mi-a deschis apetitul pentru a afla mai multe despre epoca, si pentru carti-documentare in general.

  • Craciun Diana
    2018-11-15 23:57

    Sincer am oscilat intre 3 si 4 stele, insa evenual am ales 4. La inceput tot vartejul acela de detalii m-a speriat, dar apoi am inteles scopul lor. Este o carte foarte bine scrisa. Un secol intreg intr-o carte!

  • Gilescu
    2018-11-24 23:56

    Detalii picante, redate într-un ton cald de poveste. Bucureștiul Junimii și al bunului simț descris cum nu se putea mai bine, cititorilor nostalgici ai vremurilor apuse.